Să-l lăsăm pe Marian Iancu să lucreze la cocîrjarea psihologică a lui Cristian Balaj, înainte de-a şti dacă el va arbitra sau nu Poli-CFR Cluj. Să acceptăm că revenirea lui Artiom Karamian nu înseamnă doar promisiunea unor centrări utile, ci şi o soluţie pentru stăvilirea lui Semedo. Să ne amintim că până şi marii datornici – începînd cu Balzac şi terminînd cu Andrei Cristea – trebuie să-şi astîmpere cumva creditorii. Şi să observăm că, la moara zvonurilor, se petrece un lucru curios: cele mai multe dintre numele vehiculate pentru viitor sînt de atacanţi sau mijlocaşi (Halenar, Buga, Bădoi, Burdujan, Codrea, ba chiar şi Zicu). Orientarea pare bizară, cîtă vreme Poli e echipa care a marcat cel mai mult în campionat, iar din retur îl va avea la dispoziţie şi pe Ganea. Totuşi, nu cred că această opţiune denotă orbire sau nepricepere. E vorba de altceva. De un cult al vedetei pe care se simt obligaţi să-l îmbrăţişeze toţi administratorii care vor sală (arenă) plină şi încasări mari. Or, vedeta, adică instrumentul de seducere a publicului, e de obicei atacantul şi mai rar fundaşul.
Felul ăsta de-a privi lucrurile a rodit pe termen scurt. Florentino Perez a cîştigat alegerile la Real sub lozinca “Anul şi starul”, cu încorporarea unui roi de celebrităţi şi cu riscul unei uzuri rapide şi al unei apărări caraghioase. La Poli se simte însă nevoia de-a înlocui calculele de conjunctură cu proiecte valide. În traducere, asta înseamnă că e anapoda să întăreşti atacul cînd nu-ţi merge apărarea. Singurul nume de fundaş pomenit în ultima vreme a fost Contra (s-a renunţat la Pulhac, deşi ideea nu era rea). În rest, Poli pare fidelă principiului “să dăm mai mult decît primim”, rentabil pe vremea Braziliei romantice din 1970. Duminică va veni la Timişoara o echipă care va pune întrebări apărării lui Dusan Uhrin Jr. Îmi doresc ca fundaşii lui Poli să ştie răspunsurile şi să nu se piardă cu firea. Însă indiferent de rezultat, cred că va trebui să reformulăm un joc din copilărie şi să scandăm – în loc de “Ţară, ţară, vrem ostaşi” – “Iancu, Iancu, vrem fundaşi”.











Scrie de ce iubeşti Poli. Cînd ţi-a intrat prima oară în suflet această echipă minunată? Aici este locul unde putem aşterne cîteva rînduri scrise din inimi care bat în alb şi violet.



