Azi, la Lausanne, se va turna un nou episod din nesfîrşita saga a palmaresului istoric al Timişoarei. Marian Iancu a făcut plîngere la TASpuncte, penalizare primită pentru "nerespectarea de către FC Timişoara a tuturor dispoziţiilor deciziei Tribunalului de la Lausanne din 23 aprilie 2008". Concret, TAS a dat cîştig de cauză, anul trecut, lui Claudio Zambon, în litigiul cu gruparea patronată de Iancu, în "Dosarul Palmaresului", solicitînd Timişoarei să-şi schimbe numele, sigla şi culorile. Cum modificările făcute de Iancu nu au fost pe placul FIFA sau, cum presupune boss-ul viola, nu au ajuns la forul mondial, Federaţia Internaţională a somat FRF să depuncteze echipa bănăţeană. Depunctarea, produsă în septembrie anul trecut, e îndelung contestată de timişoreni, care încearcă acum nu doar să-şi recapete cele şase puncte înapoi, ci şi să lămurească problema palmaresului. împotriva FRF şi FIFA, în urma deciziei acestora de a depuncta Poli cu şase puncte

Cum s-a ajuns însă aici? GSP a pus cap la cap faptele, pe care vi le prezintă în continuare, în ordine cronologică.

1991, ianuarie - Asociaţia Sportivă Fotbal Club se desprinde de Institutul Politehnic, constituindu-se ca asociaţie de sine stătoare, avîndu-l ca preşedinte pe Viorel Boiţ. ASFC preia dreptul de folosinţă a palmaresului, numelui şi culorilor clubului de fotbal. Înfiinţarea ASFC e atestată de un ordin al Ministerului Sportului. A fost primul moment cheie. Viceprimarul Timişoarei, Adrian Orza, într-o postare pe forumul suporterilor, avea, mai tîrziu, să acuze uşurinţa cu care Institutul a permis ASFC desprinderea.

1993, iunie - Judecătoria Timişoara emite un document care atestă, la rîndu-i, că ASFC este deţinătoarea palmaresului istoric, a culorilor şi însemnelor oficiale ale Politehnicii Timişoara.

1998, iunie - Un proces-verbal al ASFC arată că palmaresul nu poate părăsi Timişoara şi nu poate fi înstrăinat, el fiind al oraşului. "Acest palmares nu poate fi comercializat, nu poate părăsi Timişoara, fiind un bun al mai multor generaţii. Orice încercare de înstrăinare a acestui palmares e lovită de nulitate absolută, indiferent cine a semnat vreun document, fiind voinţa membrilor fondatori ai ASFC", se arată în procesul verbal, redactat în 29 iunie 1998. Actul anulează astfel orice act ulterior acestei date, care ar hotărî altfel. Momentul cheie 2.

2000, martie - Claudio Zambon vine ca investitor la Timişoara, unde intră în participaţiune cu ASFC. Italianul aduce jucători şi finanţe, în timp ce ASFC participă cu palmaresul, însemnele şi bazele de pregătire. Societatea nou înfiinţată astfel, prin fuziune, capătă numele de FC Politehnica Timişoara SA.

2001 - Momentul cheie 3. Zambon încearcă transformarea ASFC, din societate non-profit, în societate pe acţiuni. Procesul-verbal al reorganizării nu poartă însă semnătura tuturor membrilor Adunării Generale, aşa cum ar fi fost legal. În plus, transformarea unei persoane juridice ar fi implicat dispariţia acesteia, or, cum va arăta în două rînduri, în 2002 şi 2006, Tribunalul Timiş, ASFC continuă să existe ca organizaţie de sine stătătoare. Rezultă că transformarea pe care se bazează Zambon e, în fapt, nulă. Un argument în plus pentru faptul că Zambon, plecînd din Timişoara, nu putea lua palmaresul cu el, e actul emis de ASFC cu doi ani înainte de fuziunea dintre italian şi AS FC Politehnica, prezentat la Momentul 2.

2001 - Zambon renunţă la finanţare, după o ceartă cu autorităţile locale. Pleacă, susţinînd că, în baza reorganizării din acelaşi an, palmaresul şi însemnele revin societăţii sale.

2002, martie - Andrei Constantin, Zaharia Georghescu, Alexandru Dumitrescu şi Andrei Crăciun înfiinţează SC Politehnica 2002 SA. Noua societate e acţionată în instanţă de Zambon, care cere desfiinţarea acesteia.

2002 - Adalbert Kassai emite trei documente distincte, două pentru echipa SC Politehnica 2002, la 28 martie şi 25 aprilie, iar celălalt pentru clubul patronat de Zambon, SC Politehnica Timişoara SA, la 7 mai. În acte, pe fiecare în parte, le recunoaşte, în numele FRF, ca fiind continuatoarele ASFC Politehnica.

2002, iunie - La Timişoare soseşte Anton Doboş cu AEK Bucureşti, asociindu-se cu CSU Politehnica, o nouă asociaţie înfiinţată de Institutul Politehnic, deţinătorul mărcii înregistrate a Politehnicii. Zambon îi cere lui Doboş 500.000 de euro pentru palmares, fiind însă refuzat.

2003, martie - SC Poltehnica 2002 primeşte, din partea FRF, toate avizele de funcţionare, sub semnătura lui Adalbert Kassai. FRF emite o dovadă prin care se recunoaşte că Poli 2002 e afiliată şi e continuatoarea asociaţiei ASFC.

2003 - Momentul cheie 4. Zambon înregistrează la AJF Timiş numele de Politehnica Timişoara SA, folosindu-se de actul constitutiv al reorganizării ASFC. Aşa cum am arătat la momentele cheie 2 şi 3, actul e însă nul. Italianul cumpără locul de divizia C de la Drăgăşani, unde evoluează în sezonul 2003-2004. Abia acum, pe baza aceluiaşi act, precum şi cu avizul favorabil al AJF Timiş, Zambon face cerere la FRF pentru eliberarea Certificatului de Identitate Sportivă pentru FC Politehnica Timişoara SA. Actul este eliberat de Federaţie tot sub semnătura secretarului general Adalbert Kassai. Va fi chiar documentul cheie al demersurilor ulterioare ale lui Zambon. Deci, italianul, în baza unui act lovit de nulitate, obţine alte două documente importante în evoluţia ulterioară a evenimentelor. Din păcate, singura care putea protesta la acea dată, atît la AJF Timiş, cît şi la FRF, ASFC Timişoara, nu face nimic pentru a împiedica demersurile italianului.

2005 - BkP achiziţionează echipa de la Anton Doboş, iar Marian Iancu încearcă să cumpere palmaresul de la Zambon.

2006 - Echipa patronată de Iancu se transformă în societate pe acţiuni, SC FC Politehnica Timişoara Invest SA. Iancu încearcă din nou recuperarea palmaresului. Marian Iancu preia şi Poli 2002 SA. Numele echipei devine FCU Politehnica SA. Marian Iancu e sfătuit de fani şi autorităţi să nu dea nici un ban italianului, deoarece palmaresul nu e la acesta.

2006, mai - Claudio Zambon ameninţă cu UEFA şi FIFA şi cere schimbarea culorilor alb-violet şi renunţarea la numele Politehnica. Italianul depune memoriu la FRF, care dă cîştig de cauză FCU Politehnica. Zambon face recurs şi i se dă dreptate în iunie. Cum Poli refuză schimbarea denumirii, Zambon se adresează TAS.

2006, iunie - Zambon încearcă să înregistreze numele "Politehnica Timişoara" la OSIM, dar este refuzat, pe motiv că "este un nume comun şi nu poate fi înregistrat, prin urmare, ca marcă". În plus, numele a fost rezervat, încă din 2004, de Institutul Politehnic Timişoara. Institutul împuterniceşte clubul lui Marian Iancu să folosească marca Politehnica cu titlu gratuit. Momentul cheie 5.

2006, octombrie - FRF adresează TAS o petiţie prin care cere suspendarea judecării cazului dintre Zambon şi Iancu pînă la "recenzia" cazului în ţară, la CAF. Tribunalul Sportiv admite iniţial petiţia, chiar dacă remarcă faptul că "FRF a trimis petiţia foarte tîrziu şi fără legătură cu orice prevedere procedurală din Cod", solicitînd o mediere între părţi. Ulterior, juraţii TAS nu iau în considerare intervenţia FRF, ca fiind neregulamentară. Imprudenţi, timişorenii neglijează procesul deschis la TAS de Zambon, întîrziind în repetate rînduri să dea curs solicitărilor Curţii de Arbitraj Sportiv de a-şi aduce în scris punctul de vedere, precum şi actele doveditoare ale nevinovăţiei. În plus, în înscrisurile trimise la Lausanne, Poli atacă oarecum haotic acuzele lui Zambon, făcînd referire ba la ilegalitatea obţinerii documentelor, de către italian, de la momentele 3 şi 4, ba chestionînd competenţa TAS-ului în chestiunile respective. Mult mai decis şi mai liniar în cererile formulate e Zambon, însă. Bănăţenii aveau să acuze ulterior că FRF nu a furnizat TAS dosarul complet al actelor puse la dispoziţie de Timişoara.

2006, decembrie - TAS îi dă dreptate italianului şi cere FRF să pună în aplicare decizia. Deşi s-au opus iniţial, oficialii bănăţeni revizuiesc sigla, culorile şi denumirea, dar Zambon nu e mulţumit. FCU Politehnica devine Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara. În aceeaşi lună, Judecătoria Timişoara atestă că ASFC continuă să existe, ea nefiind absorbită de FC Politehnica Timişoara, societatea înfiinţată prin fuziunea lui Zambon cu ASFC în 1999. Deci, ea îşi menţine în patrimoniu, în continuare, palmaresul şi însemnele avute la acea dată.

2007, ianuarie - FRF trimite o adresă TAS prin care reclamă anumite vicii de procedură în judecata Curţii de Arbitraj. Printre altele, Federaţia îşi exprimă reticenţa, destul de timid, faţă de unele chestiuni ale deciziei: competenţa TAS de a se pronunţa asupra denumirilor unor persoane juridice şi culori ale cluburilor de fotbal, asupra denumirilor şi culorilor unor societăţi sportive, acuzînd totodată ingerinţa TAS-ului în legislaţia românească. În plus, FRF îndeamnă la prudenţă în analizarea probelor furnizate de Zambon privind transformarea şi reorganizarea ASFC, din 2001, pe care o consideră ilegală. FRF admite, aşadar, discret, neregulile săvîrşite de Zambon la momentele 3 şi 4.

2007, noiembrie - Curtea de Arbitraj pentru Fotbal revizuieşte sentinţa acordată în favoarea lui Zambon cu un an în urmă, dînd cîştig de cauză lui Marian Iancu. Chivorchian anunţă că palmaresul e la Timişoara, deţinut de ASFC. Marian Iancu fuzionează cu ASFC, deţinătoarea palmaresului.

2008, aprilie - Zambon prezintă un nou document emis de TAS, prin care se cere FRF aplicarea deciziei Tribunalului de la Lausanne iniţiale. Iancu nu are emoţii: "Palmaresul e la ASFC, cu care noi sîntem asociaţi. Zambon nu pe ei i-a dat în judecată, ci pe Poli AEK". Din nou, neglijenţă din partea bănăţenilor, care tratează superficial decizia TAS.

2008, mai - Deşi FRF le-a cerut să respecte decizia TAS, Iancu e hotărît: "Nu schimbăm nimic". Totuşi, ameninţat cu repercusiuni, acceptă în final schimbarea numelui în vară în FC Timişoara şi culorile din alb-violet în mov-alb-negru. Gestul e perceput în mass-media ca unul de frondă din partea patronului timişorenilor, iscîndu-se discuţii asupra asemănărilor cromatice şi sinonimiei movului şi violetului. Momentul cheie 6.

2008, iulie - FRF emite un document în care anunţă că a luat act de faptul că Poli şi-a schimbat culorile, numele şi sigla, conform hotărîrii TAS din aprilie, dovadă că au şi programat echipa în sezonul în curs. Timişorenii susţin însă că federalii au "uitat" să înştiinţeze FIFA la timp de faptul că Timişoara a respectat întocmai dispoziţiile TAS. În plus, bănăţenii spun că Prunea, în loc să anunţe FIFA, a anunţat TAS-ul, acuzîndu-l ori de incompetenţă, ori de rea-voinţă. Erori de procedură şi comunicare în lanţ pe ruta Poli-FRF-FIFA. Momentul cheie 7.

2008, septembrie - Drept urmare, FIFA anunţată de Zambon, dă ultimatum FRF, cerîndu-i să depuncteze Poli, pentru nerespectarea tuturor condiţiilor deciziei TAS. Probele furnizate de Zambon la TAS sînt culorile de pe site-ul oficial, despre care Iancu spune însă că nu îi aparţine, precum şi imagini video şi foto cu noul echipament al Timişoarei. Poli e penalizată cu 6 puncte. Iancu a acuzat FRF că nu i-a înştiinţat în timp util că FIFA nu a fost de acord cu modificarea, asupra căreia chiar Federaţia Română a dat aviz favorabil. Totodată, Poli susţine că nu a fost înştiinţată, cum cer regulamentele, că se află în stare de judecată. Asta, spun bănăţenii, pentru că FIFA a încurcat cluburile, trimiţînd înştiinţarea clubului patronat de Zambon, în loc să o trimită grupării lui Marian Iancu! Din nou, scurtcircuite pe axa Poli-FRF-FIFA în transmiterea informaţiilor. Momentul cheie 8.

2008, octombrie - Poli face apel la TAS la decizia FIFA de depunctare a Timişoarei. Timişoara face, totodată, plîngere împotriva FIFA şi FRF, la Lausanne, audierea urmînd să aibă loc pe 2 aprilie 2009. FIFA susţine că apelul trebuia făcut la Comisia de Apel din cadrul FIFA, autopropunîndu-se la rejudecarea cazului. Iancu refuză. FRF trimite la TAS o adresă în care cere ca decizia de depunctare a Timişoarei să fie păstrată, adresă pe care ulterior nu o recunoaşte. Momentul cheie 9.

2009, ianuarie - Tribunalul Bucureşti îşi declină competenţa la cererea făcută de Marian Iancu de recunoaştere a faptului că palmaresul se află în posesia ASFC şi nu a lui Zambon.

2009, martie - Mircea Sandu anunţă că îl va împuternici pe Mitică Dragomir să reprezinte FRF la TAS, pe 2 aprilie. La cîteva zile, însă, Comitetul Executiv anulează, prin vot, intenţia şefului FRF. "Sandu şi-a dat seama că Dragomir ar fi mers pînă în pînzele albe", a spus Iancu. Dragomir, vicepreşedinte al FRF, ţine cîteva conferinţe de presă în care acuză Federaţia însăşi de incompetenţă în cazul Timişoarei. Momentul cheie 10. De altfel, şeful Ligii a fost mereu un partizan declarat al bănăţenilor, cărora le-a dat dreptate în repetate rînduri în acest caz.

Verdict GSP: Un caz presărat de erori
Cazul e destul de complex, iar hăţişul legislativ dă bătăi de cap chiar şi părţilor implicate, pentru a nu mai vorbi de însăşi organele însărcinate cu judecata şi luarea deciziilor. Însă, se pot desprinde cîteva concluzii asupra cauzelor evenimentelor petrecute, precum şi a erorilor, din neglijenţă sau intenţionate, făcute de aproape fiecare din părţi. Greşeli care au dus la pierderea palmaresului şi apoi, a depunctării Timişoarei. Peste toate, însă, planează supiciunile asupra FRF, de departe cea care a făcut cele mai multe erori, în diferite momente cheie ale derulării cazului.

Kassai, vinovatul numărul 1
Deşi Mitică Dragomir îi ia apărarea, susţinînd că vina e a întregii Federaţii, Adalbert Kassai se face vinovat pentru emiterea a trei documente-dovadă, în anul 2002, prin care recunoaşte, pe rînd, că atît Poli 2002, cît şi gruparea lui Zambon, sînt continuatoarele ASFC Politehnica Timişoara. Atît doar că primele două dovezi, din punct de vedere cronologic, 28 martie şi 25 aprilie sînt eliberate pe numele Politehnica 2002, pe cînd cea pentru Zambon apare abia ulterior, pe 7 mai. În plus, un an mai tîrziu, acelaşi Kassai îi eliberează Certificatul de Identitate Sportivă lui Zambon, act care avea să-i servească decisiv italianului, la TAS.