Cunoaşteţi expresia de la meciurile comentate de italieni. După ce două echipe fac o partidă execrabilă sau după ce un atacant şutează la zece metri de poartă, comentatorul amendează sec: „Da dimenticare”. De dat uitării. Putem lipi aceeaşi etichetă pe fruntea jocului de la Vaslui, pe care Poli l-a început descleiată şi l-a sfîrşit în lehamite. O putem face noi, dar nu şi Dusan Uhrin, silit – ba chiar somat de patron – să intervină.

Îndeosebi la meciurile cu temperatură mare, dar şi la altele, ţii minte clipele de vîrf. Vinclul de la treizeci de metri, foarfeca de lîngă fundaşul înlemnit, penaltyul ratat sau transformat, autogolul care îngroapă nădejdile. Restul rămîne într-un ţinut peste care creşte iarba uitării. Capacitatea de stocare limitată ne împiedică să absorbim tot: rictusul fundaşului după o alunecare pe varul tuşei, dezamăgirea vîrfului chemat la schimbare, emoţia debutantului care ghiceşte poarta de la primul şut.

Cînd miturile vor obţine drept de reprezentare pe gazon, Poli va avea de făcut o opţiune anevoioasă. Încotro să te îndrepţi, spre Pasărea Phoenix sau spre Sisif? Condiţia ambelor e ingrată. Phoenix nu se poate ridica dacă în prealabil nu se face scrum, Sisif n-o poate lua de la capăt cu bolovanul dacă înainte de asta nu se prăbuşeşte la poalele muntelui. Ca să ajungi în tării, trebuie mai întîi să pipăi pragul de jos cu fruntea

Are rost să fim exuberanţi după un meci cu o trupă de strînsură? Răspund răspicat: da, are. Sigur, înţelepţii din oficiu vor strîmba din nas şi vor avertiza că excesul e anticamera abuzului. N-au decît. Duminică Poli a făcut cel mai bun meci de pînă acum din campionat. A jucat convingător, iar în anumite perioade splendid. Fotbalul lui Poli a impresionat în toate cele – de la pasa lui Borbely la bara lui Milhazes, de la loviturile de cap ale lui Luchin la oportunismul lui Bucur, de la rîvna lui Abiodun la pistonările neîntrerupte ale lui Karamian

Înţelepciunea populară a conchis de mult – copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. Poli a retuşat proverbul, l-a mutat în curtea fotbalului şi a prezentat varianta finală: echipe mici, probleme mari. Campionatul reîncepe cu o nouă buturugă ivită în faţa carului, iar un pas greşit la Tîrgu-Jiu ar echivala cu instalarea unui sindrom. Poli joacă duminică pentru conservarea speranţei şi pentru a se descotorosi de obsesia rezultatelor proaste cu adversari mediocri.

Cristian Daminuţă refuză prelungirea contractului. Cu urechea plecată la sfaturi nu întotdeauna înţelepte, el anunţă că a ajuns în fine la nivelul de la care poate impune condiţii. Ultimele realizări ale jucătorului sînt împlinirea vîrstei de optsprezece ani, înscrierea unui gol în amicalul cu Diosgyor şi expedierea unui şut pe lîngă poartă cu FCM Reşiţa

Ce zumzet vesel ne înfioară timpanele! Ce optimism irigă corpul ieşit din hibernare al Politehnicii! Ce puternici ştim să ajungem din vorbe, impresii şi fantezii! Prezentul a devenit dintr-odată atît de luminos, încît nu mai poţi să ieşi din casă fără ochelari de soare

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA

RADU PARASCHIVESCU - MOVIOLETA